Parole…Parole…(LXXXI)

În orele târzii ale nopții de sfârșit de martie, am simțit să vă scriu celor care meditează zilnic măcar 20 minute, câteva cuvinte despre meditație.

  Am făcut meditații în Japonia, în dojo-urile din Franța și am acumulat cât de cât experiența pentru a putea să vorbesc despre asta.

  Etimologia verbului „a medita” înseamnă în sanscrită „a cultiva”. Toate formele de meditație au în comun prezența de spirit, atenția, claritatea și stabilitatea. Am învățat că nu pot cultiva nimic dacă mintea mea este mereu distrasă, confuză și agitată ca o maimuță!

  Am învățat de la Sensei Hyakuten-fondatorul Komyo Reiki- că nu trebuie să mă las dus de curent, ci să mă așez pe malul râului și de acolo să mă uit cum curge apa.

  Și spun să lăsați gândurile să curgă pentru că este imposibil să le oprim de tot. Este o cale greșită! Important este să rămânem lucizi și conștienți de starea noastră prezentă: suntem calmi, agitați, relaxați? Suntem conștienți că suntem triști, veseli, plictisiți?

  Când suntem distrași pierdem conștiința momentului prezent și după 10 minute de stat în tăcere sau contemplând un peisaj frumos, ne dăm seama că mintea noastră a călătorit prin lume și că am uitat complet de obiectul meditației noastre: tristețe, agitație.

  Scopul nu este să faci totul să fie perfect ca un cer senin, ci să nu uiți niciodată de prezența trează.

  La stagiile pe care le-am petrecut împreună v-ați găsit templul vostru, camera voastră în care să puteți să evadați din cotidian. Ea este în mintea voastră! Nu vă trebuie un templu făcut în casa voastră. La fel ca atunci când te rogi la Dumnezeu, nu ai nevoie de biserică, trebuie doar să simți comuniunea cu Divinitatea și să te rogi din inimă!

  Când am avut în această viață (destul de lungă) necazuri, frici, m-am regăsit în Casa prezentului, unde m-am deschis și unde mă deschid și în prezent, aici și acum, ca să văd și să savurez faptul că în acest minut nu sunt victima unui stop cardiac, că nu este totul pierdut, că la orizont sunt posibilități multiple de fericire și progres…

  Pentru că sunt fan al filmului „Războiul stelelor”, o celebră formulă repetată des în film era „Forța fie cu tine!”, dar în contextul acestui articol pe care l-am scris, l-aș putea continua cu „și fie ca pacea să se instaleze în tine, pentru că atunci vei folosi forța mult mai bine!”

  Meditația= pace interioară, care nu generează pasivitate, ci o angajare calmă. Este un altfel de a vedea lucurile, viața față de cei agitați.

Domo arigato!

Jiko

Acest articol a fost publicat în Noutati. Salvează legătura permanentă.

Comentariile nu sunt permise.