Parole…Parole…(LXVII)

ÎNVĂȚAREA SENTIMENTULUI DE COMPASIUNE

Dragii mei,

  Scriu aceste rânduri după ce m-am uitat la știrile externe: morți, răniți, războaie, jafuri armate, iar în timpul în care marii magnați ai armamentului își folosesc armele sau le încearcă pe cele de ultimă tehnologie, copiii mor de foame în țările slab dezvoltate, dar și în România. De ce? Pentru o mai mare îmbogățire a familiilor adevăraților conducători care stau în umbră și-și văd de noua împărțire a lumii.

  Dar la noi? Că sigur se formează mici carteluri! Dar, de ce suntem ținuți la limita subzistenței? De ce copiii mor de foame într-o țară în care sâmbăta se fac paranghelii de mii de euro, când la nunți se stă la coadă să se primească 200 euro pentru personalul de serviciu?

  De ce nu avem bani sa ne trimitem copiii la școală? De ce nu avem de luni de zile ministru al învățământului? De ce medicii nu pot să-și dea rezidențiatul?

  De ce trebuie să avem o sută de partide care să fie subvenționate de stat?

  În lume, cât și la noi, copiii mor de SIDA sau în India și Africa mor de boli inimaginabile și foame, dar și în țările așa zis superioare financiar și care se bat pentru o împărțire a lumii economice.

  Care e forța misterioasă ce pare să hotărască pentru unii o viață de mizerie, iar pentru alții, una de abundență și confort?

  Tot ceea ce se întâmplă (acum pe un ton lipsit de forță) are un singur scop, acela de a învăța inima umană ce este compasiunea. Totul se poate face, dacă inimile noastre sunt suficient deschise. Biblia spune: „Acolo unde omul vede numai răul, Dumnezeu a pus binele.”

  Ce ar fi dacă toți ne-am implica într-un efort comun de compasiune pentru persoane pe care niciodată nu le vom cunoaște și probabil nici ele pe noi?

  Ce explozie de lumină ar invada lumea dacă inimile noastre, la unison, ar trimite zilnic iubirea nealterată, iubirea necondiționată.

  Cred cu tărie că cea mai mare realizare a secolului XXI va fi canalizarea potențialului social al iubirii.

  Cred cu tărie că atunci când inima se deschide, când durerea și suferința omenirii ne mișcă și reacționăm la ea cu aceeași pasiune cu care fugeam de ea și ziceam „ce treabă am eu cu acești oameni” sau „asta e karma lor”- suntem , în sfârșit, pe drumul spre iluminare. Ne dăm seama de legătura noastră cu îngerii, pe măsură ce ne oferim să-i ajutăm.

  Cred că dacă spunem o rugăciune pentru cineva, oferim de mâncare unei persoane cu SIDA sau când principiul de a nu mai face rău vieții ( al 5-lea principiu Reiki:  „iubiți toate ființele vii”) va deveni un imperativ personal,social, economic sau politic, ne vom găsi regenerarea civilizației noastre.

  Hai să spunem împreună o rugăciune pe care am făcut-o acum!

Doamne, Dumnezeul meu

Fie ca lumina Reiki, alb strălucitoare

Să intre prin mine în forță,

Pentru a-mi scălda Sinele meu Interior,

Strălucind prin mine pentru a binecuvânta

Tot ceea ce este viu.

Amin!

Închei cu: AȘA SĂ FIE! AȘA SĂ FIE! AȘA SĂ FIE!

Domo Arigato!

Jiko

Acest articol a fost publicat în Noutati. Salvează legătura permanentă.

Comentariile nu sunt permise.