Parole…Parole… (21)

Am aterizat din întâmplare în seara asta pe tv şi mă uit la “Regele cuştii”. De ce? Pentru că practic artele marţiale de la 13 ani şi-mi plac filmele ”adevărate” (unii or să spună că astea nu-s filme!) Aici e vorba de liberul arbitru. Sunt prea sângeroase vor spune alţii; iar alţii îmi vor spune că sunt filme din care nu rămâi cu nimic! Ok. Dar lăsaţi-mă pe mine să văd viaţa aşa cum este ea. Fără distorsionări, fără cosmeticale.

Când eşti singur sau cu iubita noaptea şi în spate îţi sulfă în ceafă doi sau trei interlopi care-ţi cer banii şi iubita, voi ce faceţi?

Când sunteţi într-un club “de fiţe” şi bodyguarzii unui fiu de milionar vin să vă ia iubita, voi ce faceţi?

Vă uitaţi la filme intelectuale sau alegeţi “dintre pentru dinte”?

Sunt oameni ca şi mine care au câştigat bani din artele marţiale şi şi-au hrănit familia! Sunt momente în viaţă în care faci lucruri pe care poate nu vrei să le faci, dar nu ai de ales. Eu am ales artele martiale pe care le iubesc din tot sufletul, am trăit şi mi-am hrănit copii din predarea lor şi nu le voi părăsi până mor!

Nu sportul sângeros este grav! Ce se află în spatele acestor lupte în cuşca hexagonală este grav! Am facut judo, karate, kick boxing, full contact. Ce am învăţat din ele? Să mă apăr pe mine şi să-mi apar familia până la capăt.

Când eşti loial şi iubeşti într-adevăr ceva, muţi munţii din loc! Nu există risc, numai loialitate!

Senseiul vostru a trecut prin multe şi cu toate învăţăturile spirituale primite rămâne la teoria “dinte pentru dinte”, atunci când este vorba de a apăra ceea ce iubesc.

Când două animale sunt închise într-o cuşcă, unul trebuie să câştige. Asta e legea junglei şi noi trăim într-o junglă! Uitaţi-vă lângă voi în malluri, autobuze, metrouri, trenuri. Ce vedeţi? Animale cu chip de oameni!

Nu sunt dur, dar uitaţi-vă în ce lume trăim: o lume a războaielor, a sărăciei, a minciunii, a oamenilor de nimic deveniţi milionari…

În ring, pentru câteva minute aparţin acelei lumi, chiar dacă o să cad, mă ridic şi-s fericit! Pentru câteva minute sunt liber de presiunile societăţii în care trăim, iar pentru că nu-mi plac regulile, nu mi-a plăcut să joc decât după cum simt.

În viaţa de toate zilele dacă voi cădea nu mă ridică nimeni, dimpotrivă, mă înfundă mai tare – există o singură persoană care sunt sigur că m-ar ajuta să mă ridic şi asta este ceva extraordinar. Spun asta pentru că elevi pe care i-am format ani de zile, au încercat să-mi fure munca şi bineînţeles că au câştigat atunci, dar nu în timp!

Am format în România mai multe federaţii şi înainte de 1989 şi după. Despre mine se învaţă în şcolile de antrenori, eu fiind trecut cu majuscule ca nume reprezentativ. Sunt mândru că pot să mă laud vouă cu aceste merite, dar în străfunduri am rămas un luptator care are ca deviză “dinte pentru dinte” şi ca nume în ring “Câinele”

Ştiţi ce înseamnă să fii LUPTĂTOR? Să cazi şi să te ridici, să încasezi şi să te ridici, să-ţi rupă piciorul dintr-o lovitură şi să te ridici, să tremuri şi să sângerezi dar să te ridici, să nu mai poţi să stai nici pe piciorul valid dar să te ridici, să fii călcat în picioare şi să te ridici, să fii făcut KO şi să te ridici şi ducându-te în spate, să continui să dai cu pumnii şi să CÂŞTIGI!

 

Namaste!
Jiko

Acest articol a fost publicat în Noutati. Salvează legătura permanentă.

Comentariile nu sunt permise.