PAROLE…PAROLE…LIII

Dragii mei,

   Nu v-am mai scris demult ! Și nu pentru că nu am vrut, dar am simțit că nu o să am condei…

   Vă spun că vă iubesc, că nu v-am uitat, dar cred că voi m-ați uitat nedând nici un semn foarte mulți dintre voi. Nu știu dacă sunt trist pentru asta sau să mă bucur pentru că v-ați găsit calea.

   Vă scriu în noapte și vreau înainte de Sărbătorile Pascale să vă spun câteva aduceri aminte despre tatăl meu care a fost un părinte adevărat, cum sigur au fost sau sunt tații voștri. Se povestește mult mai mult despre mame decât despre tați !

   Zilele trecute am ținut un stagiu despre intuiție medicală sau intuiție în general. Cineva m-a făcut să-mi amintesc de tata printr-o întrebare, nici nu mai știu care și nici nu contează.

   În seara asta uitându-mă la niște poze vechi, l-am regăsit pe tata și mi-am pus întrebarea: Ce crezi că  ți-ar spune tatăl tău dacă ar mai putea vorbi acum cu tine?

   De multe ori când am luat anumite decizii, când m-am îndoit sau m-am rușinat de vreo faptă de-a mea, dar mai ales când aș fi avut nevoie de un sfat, m-am întrebat în gând:  Oare ce ar spune tata? Și am încercat să îmi imaginez părerea lui, sfatul lui, aprobarea lui sau dezaprobarea lui…

   Dacă ar putea să-mi mai vorbească, probabil că m-ar dojeni, m-ar sfătui, m-ar încuraja și m-ar alina. Poate că mi-ar spune din nou să trăiesc astfel încât să pot susține cu mândrie privirea oricui și să pot adormi noaptea cu sufletul împăcat că m-am purtat corect cu oricine.

    Poate mi-ar spune să nu plec urechea la ceea ce se spune despre mine și să nu las pe nimeni să-mi spună cine sunt, ce pot și ce merit. Numai eu mă definesc, nu vorbele altora despre mine, indiferent dacă sunt lăudative sau critice.

    Vă amintiți principiul lui Hyakuten din Komio Reiki Do?  ”MERGI LINIȘTIT PRINTRE LAUDE ȘI REPROȘURI !”

    Și poate că mi-ar reproșa momentele în care mi-am fost cel mai neîndurător critic, cel mai aprig călău, nopțile în care m-am torturat cu gânduri negative și cu emoții distructive.

   Cred că mi-ar spune că nimic nu-l doare mai tare, acolo în cer, decât lacrimile mele și că nimic  nu-l bucură mai mult decât fericirea mea. Și mi-ar aminti, poate, ca și în copilărie, în viață mai și cazi, însă mereu trebuie să te ridici și foarte important, să te ridici cu zâmbetul pe buze, ca să-i arăt că sunt puternic.

   Și vreau să cred că mi-ar spune că totuși am facut destul…pentru el și pentru oamenii din viața mea, că nu am trăit degeaba, că fiecăruia i-am dat ceva bun din mine.

Mersi tată !

    Mi-aș dori cu ocazia Sărbătorilor Pascale să vă onorați părinții, frații, surorile, bunicii, rudele, prietenii, în jurul unei mese lungi cu pâine, pește și alte multe bunătăți !

  Și dacă vă veți aduce aminte de Domnul nostru Iisus, El sigur va fi cu voi !

 Vă doresc iubire și pace !

Sărbători Pascale fericite !  

Acest articol a fost publicat în Noutati. Salvează legătura permanentă.

Comentariile nu sunt permise.