PAROLE…PAROLE…(LII)

  Zilele trecute am făcut un stagiu cu studenții mei de KOMIO REIKI DO. Am hotărât în prima zi de curs să mă dedic acestui sistem de Reiki. Și știți de ce ?

Pentru perceptele acestui sistem spiritual conceput de reverendul HYAKUTEN INAMOTO:

KOMYO = Marea lumină sau iluminarea

REIKI = Energia Universului

DO = Calea sau Căminul

  KOMYO REIKI DO este o poartă, un cămin spre trezirea spirituală, Satori sau iluminarea.

  Unul din principiile acestui sistem este :

“PĂȘEȘTE CALM PRINTRE LAUDE ȘI CRITICI .”

  Pentru a ajunge la această liniște interioară trebuie să trecem mai întâi prin purgatoriul karmei noastre , a familiei noastre, a arborelui genealogic pentru a vedea cu ce ne confruntăm.

  Se spune că nu poți învăța ceva nou dacă nu-ți golești de tot paharul, pentru a-l umple cu tot ce înveți. Altfel spus, nu poți trece la un capitol din viața ta dacă tot continui să-l recitești pe cel de dinainte.

  Am avut perioade grele în viața mea în care alegerile mele erau deplorabile, ajunsesem să mă detest.

  Nu știu dacă aceste gânduri le scriu pentru mine sau pentru voi. Sau …poate citind aceste simțiri veți avea o mângâiere. Cei care ați venit în cabinet poate ați observat că-mi plac măștile. Ziua-mi purtam o mască în spatele căreia îmi asumam tristețea, iar noaptea plângeam. Au fost momente în care mă durea totul, mă durea neputința de a ajunge la liman.

  Au fost momente în care prietenii, colegii, elevii îmi spuneau că mă iubesc, că sunt special, iar eu continuam să mă înfund. De ce ? Pentru că trăiam în trecut și-mi erau apropiate eșecul, pierderile materiale și sufletești.

  Și în momentul în care șeful spitalului în care am lucrat m-a luat de mână și mi-a spus că sunt un cadavru viu, că trebuie să plec o săptămână, să nu mă mai prindă în spital, am plecat. Știți ce s-a întâmplat ? Nu știam ce să fac înafara spitalului, pierdusem contactul cu lumea de afară. AVEAM LUMEA MEA ! Și am realizat că : trebuie să-mi șterg lacrimile, să-mi adun forțele pe care le mai aveam, să-i iert pe toți care m-au rănit cândva, să mă desprind de trecut. Am realizat că “ DOAR ACUM “ contează și că în funcție de această clipă, în care este înglobat și trecutul meu și viitorul, ESTE CEEA CE CONTEAZĂ !

  Nu-mi doream decât viața mea, să nu mai fiu blocat în trecut, prizionierul unor iluzii frumoase și a unor sentimente pentru niște oameni pentru care nu mai însemnam nimic de mult. Și atunci, văd toată  această experiență grea ca pe o etapă, o etapă pe care trebuia să o trăiesc. Și-mi pare bine pentru că toată această experiență m-a durificat și m-a călit.

  Binele și răul, succes și eșec, bărbat și femeie, sus și jos, naștere și moarte, totul este în această lume duală. Este normal să-mi rezoneze primul principiu spus de Sensei Hyakuten:

                Homerare temo – Lasă laudele,

                Kenasare temo – Lasă criticile ( eșecurile )

                Heizen to ayme – Înaintează calm,

                Ayume ! – Pășește !

  Doar așa am înțeles că pot transcede lumea dualității, să nu mă atașez nici de bine, nici de rău, doar să trăiesc AICI ȘI ACUM ! Am învățat că Karma ne-o facem noi și că putem să schimbăm ORICE în lumea asta dacă credem în iubire, în oameni mai buni, în prietenie sinceră.

  Trebuie să înțelegeți că aveți un drum înainte, să nu căutași să-l aflați ci doar să-l construiți pas cu pas. Am învățat că sufletul are puteri nebănuite de reclădire, că IERI  trebuie uitat, că doar AZI contează, iar MÂINE înseamnă noi șanse.

  Ați văzut că un avion care zboară și are probleme de funcționalitate, pentru a-i remedia problemele , se aruncă tot ce îngreunează zborul. Mergeți fără să priviți înapoi și vă promit că într-o zi, mai curând decât vă imaginați, veți zbura din nou fără probleme !

Namaste !

JIKO

Acest articol a fost publicat în Noutati. Salvează legătura permanentă.

Comentariile nu sunt permise.