Parole… Parole… 38

MOŞ JIKO DE CRĂCIUN VĂ POVESTEŞTE!

Pentru că vine magica noapte a Crăciunului vreau să vă spun câteva cuvinte.
Crăciunul  înseamnă pentru mine un simbol al schimbării, naşterea unui nou eu, având drept mamă umanitatea noastră, iar drept tată pe Dumnezeu.
Din ce simt eu, Fecioara Maria din mine, din voi, este partea feminină a noastră, partea spirituală. Din această concepţie mistică, Iisus se va naşte în noi toţi.
Şi… naşterea lui Mesia a fost într-o iesle mică, „înconjurat de animale”, dând naştere în noi  Celui care o să fie stăpânul Universului.
Pentru mine, naşterea lui Hristos nu este doar o dată pe an, ci în fiecare clipă, eu acordându-mi permisiunea de a îmbrăca haina Divinului, adică de „a fi” mai mult decât eram cu o clipă în urmă.
La un moment dat în această  seară  am făcut o meditaţie pe bazăa de respiraţie abdominală, relaxându-mă total,concentrându-mă şi m-am observat în timp ce mă năşteam, ieşind dintr-un loc cald, întunecos, dar cu cordonul ombilical înfăşurat în jurul ochiului drept, iar cu un singur ochi am văzut luminile sălii şi am auzit voci, primele sunete în afară celor pe care le auzisem în burta mamei mele, şi sunetele din casă… Apoi mi-am simţit trupul dizolvându-se în molecule şi spaţiu. M-am văzut într-un peisaj universal, înconjurat de stele strălucitoare şi… am simţit o Prezenţă.
Această intenţiona să intre într-o formă şi am avut intuiţia că vrea să-mi reveleze naşterea şi ştiinţă vieţii.
În faţă noastră se afla o Matrice, o reţea configurată a unui om idealizat, fiind o Matrice particularizată a tuturor vortexurilor principale care leagă corpul – hologramă umană de celelalte niveluri ale realităţii.
În acest timp auzeam: „Eu sunt iubire/ Eu sunt infinit/Eu sunt un TOT”
Şi  în acest timp în care Sinele meu Superior îmi spunea să respir, toate elementele pe care le activez energetic în fiecare dinimeaţă (focul, aerul, pământul, apa, soarele), au început să se mişte prin eter pentru a produce o formă de materie. Şi toate aceste elemente erau atrase în interiorul corpului meu. Cu fiecare respiraţie mă extindeam şi vedeam cum cu fiecare ciclu respirator elementele enumerate mai sus se integrau în mine, formând un echilibru, fuzionând, îmbinându-se.
Şi…sentimentele care m-au inundat erau înălţătoare. I-am spus corpului meu cât de mult îl iubeam şi i-am mulţumit pentru susţinerea lui.
Înainte să-mi aducă corpul în lumea de „acum şi aici” am simţit că acea prezenţă era a lui Iisus Hristos.
Mulţumesc! Mulţumesc! Mulţumesc!
Vă mulţumesc din suflet pentru că aţi avut răbdarea să citiţi până aici şi vă spun încă o dată: „Moş Crăciun Există!”
Nu lăsaţi penimeni să va fure această credinţă şi pentru ca să fiţi convinşi
vă trimit şi poză mea cu Moşul!
15697053_1558510524164502_1243143212_oVa pupă Moşul şi vă doreşte un Crăciun plin de dragoste, prosperitate şi mai ales sănătate!

Acest articol a fost publicat în Noutati. Salvează legătura permanentă.

Comentariile nu sunt permise.